Simte-te liber sa te opresti din a citi asta daca totul iti merge bine in legatura cu cariera ta, daca esti fericit in relatiile pe care le ai cu cei din jur si daca esti mai mult decat multumit de viata ta. Bucura-te de restul zilei, acest articol nu te vizeaza. Pentru ceilalti dintre noi, vreau sa cititi cele ce urmeaza si sa va puneti intrebari.
In primul rand, trebuie sa stii ca lumii ii pasa de tine doar in masura in care poti sa le oferi ceva sau in masura in care poate lua ceva de la tine. Nimanui nu ii va pasa de tine atunci cand nu mai prezinti nici un interes vizibil. Deci aici este teribilul adevar despre lumea adultilor: nu conteaza restul calitatilor de care dispui atata timp cat iti lipseste acea calitate care te poate face „profitabil”.
In al doilea rand, ceea ce esti pe interior conteaza doar in masura in care aceasta se reflecta in actiunile tale. Asadar, nu este de ajuns sa fii doar un om bun, sa ai intentii bune, asteptand ca lumea sa te aprecieze doar pentru aceste lucruri. Fara sa actionezi, bunatatea ta nu are nici o valoare. Exact ca si in zicala: „Drumul spre iad este pavat cu intentii bune”.
In al ultimul rand, totul inauntrul tau se va lupta cu tine cand vei incerca sa evoluezi, sa te „imbunatatesti”. Un alt adevar dureros, omul este astfel programat sa se complaca intr-o anumita stare, sa gaseasca un oarecare confort acolo si sa-i fie aproape imposibil sa iasa din acea stare, chiar daca este evident ca va ajunge in cele din urma la plafonare. Acelasi lucru este valabil pentru orice domeniu, un exemplu elocvent fiind acela cand vrei sa mergi la sala. Cunosti prea bine senzatia aceea cand propriul corp iti spune: „lasa-te, nu avem nevoie de asta”.