Termenul de rezistenta la insulina se refera la o situatie in care celulele corpului dezvolta o inabilitate la a raspunde la efectele insulinei, o substanta produa de celulele din pancreas in mod natural si care joaca un rol esential in evacuarea zaharurilor, proteinelor, grasimilor si a amidonului. Atunci cand celulele cuiva devin rezistente la insulina, corpul nu poate procesa aceste alimente in mod adecvat, rezultand in nivele in exces de glucoza si alte substante.
Simptome
Din nefericire, rezistenta la insulina poate afecta corpul cuiva pentru destul de mul timp fara a cauza nici un fe de simptome pentru un timp. Avand in vedere numele sau descoperit, oricine cuun risc crescut de dezvoltare a rezistentei la insulina, cum ar fi o istorie a familie legata de aceasta afectiune, sarcina sau obezitate, trebuie sa mentina o permanenta atentie in legatura cu posibilele semne.
Principalele simptome pentru care trebuie sa ramana vigilente aceste persoane includ innegrirea pielii din jurul gatului, a genunchilor, a coatelor si a subratelor, si cresterea leziunilor pielii cunoscute in mod obisnuit drept semne pe piele, care infatiseaza alunite insa in mod tipic raman sub aceeasi culoare la fel ca si pielea din jurul lor.
Rezistenta la insulina si diabetul
Rezistenta la insulina se petrece de obicei drept etapa a pre-diabetului. Un pacient cu prea-diabet are niste niveluri de glucoza in sange mai marite decat de obicei, insa nu suficient de excesive pentru a considera pacientul a fi diabetic. In mod general, cei cu prea-diabet dezvolta un tip de diabet 2 atat de opus fata de tipul 1.
Diabetul de tip 2 este o afectiune in care corpul nu mai raspunde deloc la insulina, in timp ce diabeticii de tip 1 sufera de o lipsa sau de insuficienta a productiei naturale de insulina. Cineva care are rezistenta la insulina poseda o mare probabilitate sa dezvolte mai apoi diabet de tip 2 in urmatorii 10 ani, si de cele mai multe ori chiar si mai repede de atat.