Exista o vorba populara care spune ca atunci cand faci totul de un act actoricesc plangi cu lacrimi de crocodil. De fapt in teorie asa cum spun cercetatorii lacrimile sunt produse din diverse cauze si vin pe categorii. Ochiul uman este „dotat” cu ducte lacrimale pentru a proteja ochiul de impuritati, de praf. Astfel ca lacrimile pot fi de natura emotionala, cauzate de durere de orice fel, lacrimi reflexe pentru cazurile in care spre exemplu intram in contact cu fum sau vapori puternici cum este momentul in care tai o ceapa. Nu in ultimul rand lacrimile sunt bazale, cele care practic protejeaza ochiul, mentinandu-l umed.
Si daca lacrimile sunt diferite si motivele pentru care vom lacrima difera, de unde si o schimbare de compozitie. Se pare ca in functie de situatie lacrimile au o alta concentratie. Spre exemplu, studiile au arata ca lacrimile emotionale contin mai mult mangan, cel responsabil de altfel cum o modificare de temperament. De asemenea, aceleasi lacrimi produc si prolactina. Si totul este benefic in cele din urma caci prin eliminarea acestora practic se scade nivelul de tensiune, se elimina mai rapid toxinele din organism, fapt ce duce la o stare de bine ulterior.
Exista numeroase dezbateri pe aceasta tema. In primul rand cercetatorii se intreaba daca acelasi principiu este valabil si in cazul animalelor. Unii spun ca elefantii plang dupa cei decedati, cimpanzeii de asemenea in timp ce altii spun ca sunt lacrimi de alta natura decat cea emotionala. Se sustine sau nu teoria lacrimilor de crocodil? Desigur ca si partea psihologica are si ea un aport de vreme ce plansul este o forma de comunicare. Intre nou nascut si oamenii mari, avand in vedere ca acesta inca nu se poate exprima. Momentele dureroase din viata sunt si ele marcate cu lacrimi deci nu este exclus ca si animalele sa sufere, sub o forma sau alta, cu lacrimi adevarate sau nu, observand comportamentul acestora de atasare intre puii si animalele parte a unui grup, haita, familie, specie.