E zapada si nu prea e. Cam asa as descrie vremea de afara. Pe timp de toama, abia astept sa vina iarna, iar toata lumea crede ca sunt o fana a zapezii. Ei bine, nu sunt. Sunt o fana a iernii pentru simplul motiv ca sarbatorile de iarna reprezinta pentru mine un lucru deosebit, toata familia mea se intalneste si e momentul in care toti ne bucuram ca ne aflam intr-o familie unita si mare, asa cum e a noastra.
Revenind la zapada, imi place. Dar imi place la modul ca imi place sa ma uit pe geam si sa zic vai ce frumos e afara. Atat. In rest ma ingrozeste gandul ca trebuie sa ies prin frig si trebuie sa ma lupt cu nametii. E o adevarata lupta pentru mine iarna sa ajung undeva. Ca sa nu mai zic de faptul ca pot sa imi iau gandul de la tocuri sau rochite. Asta in cazul in care ma decid sa nu imi rup capul pe undeva ori sa inghet de frig in rochie.
Acum afara e si mai urat. Nu e nici zapada de care vorbeam, dar nu e nici atat de uscat pe jos incat sa ma pot plimba si eu. E o zapada murdara, lipsita total de albul iernilor de poveste. E groaznic. Si ce e si mai trist e ca nici nu se va duce prea curand. Nu vreau ca totul sa fie in povesti, dar nici asa. Sincer, in perioada sarbatorilor e frumos cu zapada, dar in restul timpului pot sa ma lipsesc total de ea decat sa fie asa. Pentru mine, si nu cred ca sunt singura, vremea poate avea un efect asupra mea pozitiv sau nu. Cand e vara si imi deschid fereastra e atat de frumos sa pot admira peisajul de afara si sa ma bucur de caldura. Acum cand ma uit pe fereastra primul meu instinct e sa trag repede draperiile ca sa nu mai vad ce e afara. Sper totusi ca vremea se va schimba cat mai repede.